ARBITRUL, a fost și rămâne ”eterna” parte a unei discuții între persoane care se află pe teren, pe bancă, în tribune, în fața televizorului sau ulterior jocului, în parc la aer curat, la o bere cu prietenii, la o pauză printre zonele de lucru ale unei conferințe, fiindcă fără ca acest lucru să fie ceva ”dorit”, este totuși un element aproximativ egal ca importanță cu un sportiv într-un joc.

Indiferent de ramura sportivă, arbitrul este persoana necesară desfășurării unui joc, ba chiar fără acesta nu se poate ”auzi fluierul de start” al jocului (meciului), persoană ce este parte din organizarea unei ”întreceri” încă de la începutul timpurilor, în care pentru a aplana o ceartă între doi era nevoie de un ”arbitru” devenit mai târziu judecător. Dar nu o să mergem în istorie, la ”mărul lui Adam” și ideea de ”liber arbitru”, ci o să ne referim la arbitrii din baschetul românesc, o comunitate ce încântă în primul rând prin oameni cu rezultate recunoscute la nivel internațional sau prin tinerii care stau în soare zile întregi ca voluntari pe terenurile de la Costinești căutând să facă tot ce este posibil pentru ca sportivii (copiii) noștri să aibă parte de îndrumare, dar și o comunitate cu părțile ei mai puțin apreciate.

Totodată, discutând cu domnul antrenor Ștefan Sandulache legat de experiențele sale legate de arbitraj, ne-a mărturisit că abia după ce a trecut timpul și a urmărit ”din afară” lupta dusă de aceștia împotriva unor opinii deja ”fixate” prin comentariile ce pornesc încă de la babybaschet sau din primul sfert de joc, atât ale antrenorilor, cât și ale părinților (”imitatori” ai antrenorilor în mare parte), a realizat că nu este ușoară de loc viața de arbitru indiferent de categoria la care aceștia prestează. Spre amuzamentul nostru ni s-a confesat că la turneul final de junioare 3, în semifinală acesta a fost ”cel mai tehnic” antrenor deoarece a fost eliminat din sală pentru comentarii primind mai multe ”greșeli” tehnice la acea vreme. Așa că nu toți suntem perfecți, indiferent de cunoștințele în domeniu pe care le avem, important este să putem și recunoaște acest lucru, dar mai ales să schimbăm ceva.

Așa că, până la urmă, o întrebare primită de un cititor al articolelor SANDULACHE BASCHET ACADEMIA ne-a determinat să ne gândim ce face mai exact un arbitru pe lângă sarcinile sale administrative de pregătit înaintea jocului (transport, cazare, masă, verificat legitimații și altele), și anume CONDUCE sau DECIDE în timpul unei ”partide” ?

Încercând să formulăm o ”definiție” personală, considerăm că ”ARBITRUL este în fapt autoritatea care pune în aplicare regulamentul de joc de către jucători, ulterior unei analize și decizii luate în acest sens”. Cu alte cuvinte, acesta conduce prin deciziile luate la fața locului, punctual, legat de situațiile de joc întâlnite.

Dar când conduce și când ia decizii ? Arbitrul conduce jocul și implicit jucătorii prin punerea regulamentului în aplicare, cum ar fi spre exemplu în cazul unei ieșiri a mingii în afara terenului, acesta va indica echipa care va deține dreptul de a repune de la marginea terenului și prin atenționarea sonoră (fluier) permite începerea acțiunii respective, precum și a pornirii cronometrului, însă o decizie va fi atunci când el trebuie să anunțe în cazul unui ”fault”, greșeala comisă, echipa care are ”mingea” mai departe prin semnalele vizuale. Astfel pe întreaga durată a unui joc, arbitrul va conduce, dar vor fi momente în timpul conducerii jocului în care va fi nevoit să ia decizii pentru asta.

Deciziile arbitrului, ca și ale unui manager de club, trebuie ”privite” pe două ”direcții” și anume:

–  DECIZII ADMINISTRATIVE = sunt acele decizii pe care acesta le va aplica în mod STRICT și legat de aspecte ce privesc momentele dinaintea organizării jocului (verificat legitimațiile, completarea foii de joc, tabela, starea mingii de joc, etc.), precum și momentele după fluierul final al jocului (închiderea foii de joc, raportul, etc.). Iar aceste decizii nu pot fi schimbate sau ”interpretate” decât cu strictețea impusă de regulament. Cu toate acestea, există și cazuri în care arbitrii nu aplică în mod strict aceste prevederi administrative, mai ales atunci când regulamentul le dă această posibilitate sau când sunt cazuri (întârzierea justificată mai mult decât timpul stabilit prin regulament sau începerea meciului cu un număr mai mic de jucători prezenți la ora de începere a jocului) ce impun luarea unor asemenea decizii. De cele mai multe ori aceste decizii ”colegiale” sunt luate la competițiile pentru copiii de vârste mici (baby si minibaschet) ori la competiții organizate local în afara campionatului național organizat de către federația sportivă.

–  DECIZII ”ÎN DOMENIU” = sunt acele decizii DIN TIMPUL JOCULUI, legate de ”prestația” jucătorului sau a echipei”pe teren” incluzând aici și banca de rezerve cu reprezentanții săi (antrenorii cu oficiali ai clubului). Aici vom identifica acea ”doză de subiectivism” a fiecărui arbitru în funcție de poziționarea în teren, importanța meciului, importanța fazei de joc, presiunea publicului și a echipelor (antrenori, jucători, oficiali club), dar mai ales de presiunea ”tăcută” a oficialilor (comisari și alții) ce urmăresc evoluția acestora de la începutul până la finalul jocului, cu rol în dezvoltarea sau sancționarea acestora. Deși pare ușor să arbitrezi în ochii unora, este totuși dificil să îți asumi această ”autoritate”, mai ales atunci când arbitrezi la un turneu de dimineață până seara (principal, secund, cronometror, etc.) sau când arbitrezi categorii diferite în aceeași zi. Fiindcă poate este greu de ”crezut” însă este și arbitrul un OM cu bunele și relele sale, iar ”identificarea” din exterior doar a problematicilor, nu îl ajută nici pe el, dar nici pe contestatar să evolueze în bine.

În cadrul ”deciziilor în domeniu” se identifică ”interpretarea” fazelor de joc de către arbitru, astfel că în baza unor factori ”interni” (cunoștințele în arbitraj, experiența sa, pregătirea psihologică) combinați cu factori ”externi” (poziționare, efort, rapiditatea fazei, presiunea corectitudinii, luuminozitatea sălii, ”gălăgia”) determină ca o decizie luată RAPID să fie considerată ”interpretabilă, astfel că ”în afară” va fi ”văzută” diferit. În unele cazuri, aceste decizii sunt contestate destul de vehement de cei din afara terenului (antrenori, spectatori și alții), deși aceștia nu au avut aceeași poziționare ca a arbitrului sau nu cunosc în amănunt regulile de arbitraj precum și modificările acestora. Astfel că o ”decizie în domeniu” poate determina interpretarea diferită ce va conduce la ”dispute” verbale între cei implicați în fenomenul baschetbalistic și arbitri. Aici avem în general cazul arbitrilor tineri, ce experiența lor practică nu este pe ”măsura” dorinței băncii sau a ”tribunelor”, astfel că în zilele de astăzi aceștia sunt ”contestați” încă din momentul intrării în sală.

Un arbitru, însă, prin aceste decizii VA CONDUCE JOCUL, căutând să își ducă la îndeplinire sarcinile sale, ci NU pentru a ”mulțumi” pe toată lumea prezentă, astfel că de la început până la final acesta este la ”cârmă” și indiferent că ne place sau nu, aceasta este realitatea. Presiunea constantă a publicului, a antrenorilor și jucătorilor își va pune ”amprenta” pe arbitrul ”conducător”, fiindcă trebuie să rețineți că acesta are ”în grija sa” întreaga sală cu teren cu tot, ceea ce nu este ușor deloc.

În final de articol vom menționa ceea ce ne-a spus Ștefan Sandulache referitor la greșelile de arbitraj și anume că acestea vor fi ÎNTOTDEAUNA amplificate de comentariile constante ale celor implicați, aducând de fapt dezavantaj jucătorilor în primul rând și apoi jocului. Pentru aceasta ne-a oferit un exemplu:

”Sunt invitat la turneul final de U13 feminin, de un antrenor ce juca semifinala. Fiindcă am confirmat, antrenorul (tânăr și acum) m-a întrebat cum să abordeze meciul pentru a-l câștiga și i-am spus – Nu comenta arbitrajul și concentrează-te pe fetele tale. Bate din palme mereu, susține-le indiferent de greșeli sau că simți că trebuie să le cerți. În rest, sunt convins că ai o tactică pregătită și nu o poți schimba cu 2 ore înainte de meci – .

Acesta a făcut întocmai sfatului meu, iar în ultimul sfert antrenorul echipei adverse începe să acuze arbitrajul referitor la ”mult prea ușor” fluierate faulturile (acesta apărându-se agresiv pe întreg terenul), intrând în teren, gesticulând și vociferând. Bineînțeles că a urmat acordarea unei greșeli tehnice, iar dintr-un meci ce era la -2 puncte, a ”reușit” antrenorul echipei adverse să mărească diferența la -6 cu 2 minute înainte de final. Deși acuzele acestuia erau că se fluieră prea ușor faulturile, nu a renunțat la apărarea agresivă pe tot terenul și a continuat să vocifereze, fapt ce a determinat ca jucătoarele sale să ”cadă” psihic, așa că au pierdut meciul și calificarea în finală, aducând o calificare nesperată tânărului antrenor care m-a invitat.

La o distanță de 2 săptămâni m-am întâlnit cu antrenorul ”recalcitrant” la un alt turneu final, și i-am spus într-o pauză că a greșit concentrându-se pe arbitri, în loc să caute soluții până în ultimul minut pentru a câștiga, astfel el să încerce să își capaciteze atenția fetelor sale PE JOC în procent de 100%, fapt ce i-a adus pierderea acelui meci.”

SANDULACHE BASCHET ACADEMIA menționează că arbitrii nu sunt perfecți și greșesc în anumite momente ale jocului, dar așa cum am mai spus, adevărul va fi mereu la mijloc și uneori, indiferent de ”contestările” din timpul jocului, rezultatul nu se va schimba.