Dacă până în luna martie 2020 știam cu toții că prin participarea la o competiție a unui copil (sportiv), din punct de vedere psihologic se identifică mai multe beneficii, dar în schimb copiii, părinții și antrenorii mergeau totuși la meciuri zâmbind, cu un sigur gând ”concentrat” și anume la ”victoria” din acea zi, ÎN PREZENT, ulterior a 6 luni de pandemie în care, lipsa competițiilor cu excepția unui Turneu final, deja a început să îi facă să înțeleagă pe o mare parte din sportivi (copii) și pe părinții acestora, dar și pe antrenori, că ”vorba” lui Pierre de Coubertin ”Este important să participi” reprezintă mult mai mult decât o simplă exprimare sau idee rostită de întemeietorul jocurilor olimpice.

Puțini dintre dumneavoastră cunosc în momentul în care citesc acest articol, că activitatea cluburilor sportive a fost redusă ”forțat” cu mult sub 50% din activitatea anului trecut pentru aceeași perioadă, coroborat și cu problematica financiară a părinților (principalul investitor), datorită reglementărilor impuse pentru siguranța organizării și desfășurării activităților sportive pe plan național, astfel acestea nu au avut posibilitatea din luna martie, dar mai ales de la începutul anului școlar să își desfășoare pregătirea prin antrenamente colective, în sălile de sport ale unităților de învățământ (cu mici excepții). De aceea, o competiție în aceste momente ar însemna mai degrabă participarea la o ”joacă”, ci nu o exprimare a cunoștințelor acumulate, precum și o exprimare valorică reală a sportivului (copilului). Prin urmare, performanța în baschet devine astfel o ”transformare” în sportul pentru toți, în care participă cine își dorește sau cine are posibilitatea, eliminând astfel în majoritar și investiția în viitorul unui copil (sportiv) din punct de vedere al jocului de baschet. Viitor ce până în prezent era ”nereglementat” de federație, iar acum este în o mare incertitudine datorită lipsei UNITĂȚII în acțiune a cluburilor, dar vom reveni la asta spre final.

Readucem aminte că participarea la cea mai ”simplă competiție” a unui sportiv reprezintă posibilitatea acestuia de a își pune în valoare calitățile sale individuale ”muncite”, dar și cele ”relaționale” (colective), valori ”câștigate” în zile, luni sau ani de muncă. În această perioadă de pandemie, am fost și  în continuare suntem obligați să realizăm IMPORTANȚA ”competiției” din timpul antrenamentului prin jocuri 1×1 cu alt sportiv (copil), competiției ca joc școală cu adversar cunoscut sau necunoscut, importanța competiției ca joc cu temă în care ai un adversar cunoscut sau necunoscut, și nu în ultimul rând importanța participării la o competiție oficială, unde ai dorința și speranța unui rezultat. Toate aceste ”competiții” din timpul antrenamentului oprite de reglementările legale impuse, vor de termina ca în curând competiția oficială să devină o ”simplă joacă”.

Astfel că, dincolo de cuvinte mari sau mici, să te tot pregătești INDIVIDUAL timp de aproximativ 6 luni fără competiție, are o influență negativă din punct de vedere psihologic în ceea ce privește MOTIVAȚIA sportivului (copilului) de a se pregăti, chiar și a antrenorului. Așa cum spuneam în articolul trecut, urmare discuțiilor cu mai mulți părinți sau sportivi, atât în mod direct, cât și cu ajutorul site –urilor de socializare, am observat că s-a tot repetat această problematică în ultima perioadă, și anume ”De ce să mă pregătesc, dacă nu am parte de competiție ?”, o problematică ce se agravează pe timp ce trece datorită nesiguranței zilei de mâine în ceea ce privește practicarea baschetului la nivel colectiv. Desigur, organizarea Turneelor finale pentru copiii (sportivii) care au ”apucat” să participe, a fost o gură de oxigen, deși valoarea sportivilor în majoritatea celor 3 săptămâni de ”joacă”, a fost pe un plan descendent, demonstrând că pregătirea colectivă a lipsit în majoritatea programelor de pregătire ale cluburilor participante.

Putem spune că MOTIVAȚIA sportivilor (copiilor) și a antrenorilor a început să scadă în intensitate ”lăsând loc” dezamăgirii, ”fricii” zilei de mâine și mai ales a ”spaiemi” de intrare în o rutină zilnică, fiindcă nu a mai existat și nu mai există ”certitudinea” unui prag de timp care să le arate sportivilor (copiilor), părinților și antrenorilor când se va ține prima competiție simplă (meci sau turneu) sau prima competiție importantă (finală sau turneu final) pentru aceștia. În această perioadă, fiindcă pregătirea este în continuare individuală și cu acces limitat în sălile de sport, precum și condițiile ”dure” impuse de către Statul Român, copiii (sportivii) încep deja să trateze baschetul ca parte a sportului pentru toți, nemaiputând fi motivați nici măcar de ”simpla” competiție din sala de antrenament.

Timp de 4 sau 5 luni, am susținut că ar trebui intervenit de urgență la nivelul fiecărui club (măcar) prin organizarea de competiții ”individuale” atât pentru copiii de la inițiere (dacă mai au grupe), cât și pentru sportivii (copii) legitimați și componenți ai echipelor participate în campionatul organizat de federație sau de asociațiile județene, respectiv a municipiului București, altfel, există marele risc ca ”renunțarea” în rândul sportivilor ”proaspăt” legitimați (cel puțin) sau ”trecerea” către alt sport să fie mult mai mare decât cea din timpul perioadei declarate ca pandemie și nu s-a reușit decât un turneu final. ACUM, situația este mult mai gravă, fiindcă majoritatea cluburilor nu au acces în sălile de sport ale unităților de învățământ, deși anul școlar a început de aproape 3 săptămâni, ceea ce determină LIPSA grupelor de inițiere și a selecției viitorilor sportivi legitimați pentru formarea de noi echipe, precum și LIPSA pregătirii echipelor ”participante” în viitoare competiții ce (sperăm) vor fi organizate cât mai curând de către federație sau asociațiile județene, respectiv a municipiului București.

Sunt cluburi care până în prezent au organizat și organizează în timpul unui antrenament, acele ”competiții” între copii (sportivi) ca și o ”joacă sau întrecere”, însă nu mai este îndeajuns, având nevoie totuși de acces în sală la o pregătire colectivă înaintea unei competiții oficiale, pentru a avea o motivație mult mai puternică și stabilă în aceste momente. Din ordinele comune emise de către ministerele de resort reiese destul de clar că sunt interzise activitățile sportive ”colective” (antrenamente) în spații închise, ceea ce înseamnă că ulterior datei de 14 septembrie 2020, timp de 3 săptămâni, baschetul și-a continuat ”călătoria” individuală pentru încă o perioadă ”necunoscută”, în aer liber, perioadă ce sunt mari șanse să se prelungească și după 15 octombrie 2020.

Totodată, în final, menționăm faptul că LIPSA de acțiune unitară a cluburilor și statul în ”expectativă” al acestora timp de 6 luni, a determinat ca în fiecare zi ce a trecut, baschetul românesc să ”dispară” din peisajul performanței și să își facă un loc mult mai ”câștigat” în sportul pentru toți, acolo unde participăm și fără să fie nevoie de legitimație. Și dacă veți citi sau auzi că pandemia este de vină pentru tot, realitatea este cu totul alta, și anume că pe măsură ce a trecut timpul, nu au fost identificate soluții pentru supraviețuirea cluburilor sau a practicanților/sportivilor, precum și soluții pentru continuarea în ideea de ”performanță” a unui final de an 2019.