Cuvântul antrenor are ca origine cuvântul ”coach”, însă câți antrenori sau părinți cunosc sensul real al cuvântului ”COACH” ? Suntem convinși că nu foarte mulți dintre dumneavoastră cunosc ceea ce reprezintă, așa că vă vom spune noi: ÎNDRUMĂTOR.
De ce am pornit cu această explicare a cuvântului ”coach” ? Fiindcă exprimă în principal rolul său cel mai important, și anume acela de a fi îndrumător al unei persoane, în cazul nostru al copilului (sportivului) în principal, dar și al părintelui.
Revenim la cuvântul ANTRENOR, și vom încerca să prezentăm ce înseamnă să fii îndrumătorul copiilor altor persoane, al copiilor acestuia (ca antrenor, dar și ca părinte), precum și al altor persoane ce au activitate în echipa tehnică (preparator fizic, antrenor secund, președinte de club, medic sportiv și alții) din spatele echipei de sportivi.
Atunci când spunem ANTRENOR, trebuie să ne gândim la tipurile de RESPONSABILITĂȚI pe care acesta le are ”în cârca” sa zi de zi. Prima este responsabilitatea ”administrativă” în relația sa cu clubul, fiindcă odată semnat un contract sau acord de parteneriat, acesta are de întocmit raportări (selecție, prezența sportivilor, etc.) către conducerea clubului unde este angajat (voluntar, contract sau altă formă legală de parteneriat), ceea ce înseamnă o documentație de întocmit, precum și altele (particulare de la club la club, în parte). Apoi ne gândim la responsabilitatea ”administrativă” în relația cu locul unde își desfășoară activitatea, locație ce în 99% din cazuri este una închiriată de club și care are automat prin alt contract de închiriere (săli ale unităților de învățământ, terenuri în aer liber, altele), alte prevederi privind menținerea în bună stare a locației respective, dar și menținerea în bună stare de către COPIII dumneavoastră (sarcină tot a antrenorului).
Tot o responsabilitate ”administrativă” este planificarea activităților zilnice (antrenamente sau studiu), activităților competiționale și nu în ultimul rând a activităților conexe ce decurg din acestea (transport, cazare, masă, suplinitoare de efort, etc.). Toate aceste responsabilități ”administrative” ce sunt în marea lor majoritate obligatorii, duc la un factor de stres ce poate ”declanșa” o stare de ”inconfort” zilnică a antrenorului, ce la rândul ei se poate ”transmite” și către sau la copii (fiindcă aceștia empatizează cu antrenorul). Așa că o stare calmă și relaxată va ”induce” copilului (sportivului) aceeași stare calmă, precum și o stare ”agitată” dacă antrenorul este vizibil în aceeași stare.
Dar un antrenor bun, care este pasionat, va dovedi că are discernământ și reușește să separe aceste responsabilități, de cea mai importantă (pentru părinte) și anume RESPONSABILITATEA ”activă”. Aceasta este în fapt activitatea lui în relație cu copilul dumneavoastră (sportivul clubului) în antrenament sau în competiție incluzând aici și responsabilitatea ”educațional-socială” (timp petrecut în deplasare cu sportivul, în afara orașului). În sală sau afară în aer liber, apare și IMPLICAREA antrenorului, deoarece responsabilitatea ”activă” nu mai este doar ”o hârtie”, ci și pasiune sau dedicare.
De aici începem să ne referim la IMPLICAREA ”pasivă” a parte din antrenori, adică acele persoane care vin exact ca la un ”simplu serviciu” unde lucrează cu ”mașinării” sau documente (nu cu oameni). Acești antrenori sunt cei ”singuri disciplinați” și care pun mereu în balanță plata salarială cu serviciile oferite de aceștia, așa că vor intra în sală la ora fix de început, vor respecta întocmai planul de lecție stabilit (eventual aprobat de conducerea clubului) și vor ieși din sală fix la ora de final, fără sau cu o comunicare ”scurtă” în relație cu părintele (investitorul sau finanțatorul copilului). Bineînțeles că în majoritatea din aceste cazuri, șansele de a continua pe termen lung o colaborare cu un club sunt foarte reduse, fiindcă acesta se va ”plânge” și va căuta scuze mereu, fără să recunoască faptul că a greșit, să își asume, el de fiecare dată ”aruncând” vina în spatele oricărei alte persoane sau situații particulare.
IMPLICAREA ”comercială” este tot o implicare ”pasivă”, ÎNSĂ una cu zâmbetul pe buze și cu o atenție mai mare asupra părinților (finanțatorii copilului), astfel că la început de antrenament și la final de antrenament va îmbrățișa copiii, va sta de vorbă cu părinții cu zâmbetul pe buze (fără să îi ”audă”), în schimb în timpul antrenamentului va respecta strict planul de antrenament (timpi, dozare, număr repetări) cu aceleași atitudini. În acest caz, majoritatea dintre antrenori nu reușesc să facă pasul de la ”inițiere” la ”performanță”, rămânând la ”maximul” de posibilitate și anume ”inițiere – avansați”, adică tot inițiere.
Am ajuns și la IMPLICAREA ”activă”, tipul de antrenor care este pasionat, dedicat în timpul antrenamentului, explică de fiecare dată oricărui copil (sportiv) cu răbdare până acesta reușește (chiar dacă depășește ora finală de antrenament), își schimbă planul de lecție în funcție de starea copiilor (supărați, veseli, atenți, neatenți, și alte cazuri), scurtează dacă este nevoie antrenamentul și discută cu aceștia mai mult despre sportul practicat dând exemple mari sportivi (spre exemplu) sau se va ”coborî la mintea lor” îmbinând eficient exemplele (școală, desene animate, etc.) din viața acestuia (copilului) cu cerințele din antrenament. Antrenorul implicat ”activ” va sta de vorbă cu părinții după antrenament (dacă este cazul), nu înainte, și va impune acel ”prag” necesar între relația interpersonală și cea profesională. Totodată discuțiile vor fi și despre problematicile copilului (sportivului), cele familiale, sociale, cele de sănătate, și altele, deoarece acesta va pune în valoare toate aceste informații ”pentru a crea cea mai bună versiune” a copilului dumneavoastră (sportivul lor). Un lucru important însă este că acest tip de antrenor va avea puterea să recunoască faptul că a greșit în fața copilului (sportivului) și/sau a oricărei persoane, să își repare greșelile și să nu le mai facă pe viitor, câștigând astfel RESPECT.
Acest tip de antrenor va urca prin muncă asiduuă pe ”treptele” unei cariere în sportul de performanță, dovedind că este capabil de autoeducare, de o comunicare bilaterală (nu unilaterală) respectând ”pragul” impus despre care vorbeam mai devreme (relația antrenor – sportiv, relația antrenor – părinte, relația antrenor – antrenor) și mai ales de respectul celor din jurul său (conducere, părinți, copii, antrenori și alte persoane). Va folosi de fiecare dată cunoștințele învățate pentru a evolua atât el, cât și sportivul, aducând astfel o ”deschidere” de la vârstă la vârstă în ceea ce privește tactica acestuia în antrenament, dar și în timpul competiției (decizii clare, distincte, în termen scurt, eficient).
Mulți dintre noi însă (părinți, antrenori, copii, și alții), confundăm responsabilitatea sau implicarea cu OBLIGAȚIILE antrenorului. Avem și aici desigur, obligația ”administrativă” în relația cu clubul, mai exact respectarea prevederilor contractuale (acord sau alt tip de parteneriat), prevederi ce reprezintă obiective de dus la îndeplinire și/sau sarcinile distincte dispuse de conducerea clubului (angajatorului legal). Neîndeplinirea acestor obligații ”administrative” pot duce la măsuri administrative luate de club asupra acestuia, măsuri ce sunt stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare al clubului completat de regulamentul intern (documente importante și obligatorii în orice organism privat sau instituție publică).
Obligația ”morală sau etică” este cea la care vom face referire în finalul acestui articol, fiindcă are o mare legătură cu rezultatul ”așteptat” sau ”final” al relației acestuia cei din jurul lui (conducere club, părinți, copii, oficiali, ș.a.m.d.), adică obiectivul stabilit (de comun acord cu clubul sau părintele/copilul). Aceasta. în opinia noastră, este cea mai importantă OBLIGAȚIE pe care o are un antrenor, fiindcă modul acestuia de a se comporta, comunica, asuma, ”repara” greșeli, discuta, emite opinii și așa mai departe, ”generează” acel respect de sine însuși și implicit atragerea respectului celorlalți.
În timp, această obligație îndeplinită secundă cu secundă, zi de zi, va aduce ”disciplina interioară” a antrenorului și va deveni o ”automatizare” comportamentală indiferent de clubul la care va antrena sau persoana cu care va purta o discuție. În sport, am întâlnit antrenori care au înțeles ce reprezintă obligația ”morală sau etică” și efectele punerii în aplicare ale acesteia, însă cum în orice societate majoritatea este cea care ”impune” ritmul de lucru sau de luare al deciziilor, la fel și în cazul antrenorilor foarte buni sau cu șanse de a deveni foarte buni, rămân la nivel de ”buni”. De ce ? Fiindcă IMPLICAREA lor activă prin responsabilitate și respectarea obligațiilor îl determină pe antrenorul ”pasiv” sau cel ”comercial” să devină un factor de ”sprijin decizional” în viitorul acestuia prin ”punerea piedicilor”. Piedici ce îl vor determina pe antrenorul ”activ” să se lupte atât pe plan profesional, cât și social, ”consumându-și” parte din eforturile ce trebuiesc îndreptate către copilul dumneavoastră (sportivul clubului), aglomerându-se și ”scurtând” astfel din timpul alocat sportivului sau al său pentru studiu.
Vă repetăm, să nu uitați că SANDULACHE BASCHET ACADEMIA pune la dispoziție Programul de discuții/întâlniri pentru a discuta diferite teme de interes general sau particular, ce au ca scop să ne sprijinim reciproc prin oferirea și ”colectarea” de informație. Totodată dorim să mulțumim pentru încredere antrenorilor care s-au înscris deja, cu speranța că o să ne putem întâlni cât mai curând, după trecerea acestei perioade.
